Cuvinte cheie
simptome urinare joase
IPSS, COVID-19
retenție acută de urină
Rezumat
INTRODUCERE. Noul coronavirus SARS-CoV-2 (Sever Acute Respiratory
Syndrome Coronavirus 2) a fost inițial decoperit în Wuhan, China în anul 2019 și
începând cu anul 2020 a avut un impact major asupra practicii medicale. De la
descoperirea sa, virusul s-a răspândit rapid la nivel mondial și boala determinată
de infecție a fost denumită COVID-19, fiind declarată pandemie de către
Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Inițial s-a crezut că infecția cu noul
virus determină pneumonie cu simptome asemănătoare gripei, însă odată cu
creșterea cazurilor de infecție pacienții au început să manifeste și alte simptome
secundare afectării sistemului cardiovascular, cardiovascular și renal.
Interacțiunea dintre virus și enzima de conversie a angiotensinei 2 (ECA 2) a fost
incriminată pentru apariția unor simptome atât de diverse.
SCOP. Scopul studiului a fost de a evalua efectele infecției cu SARS-CoV-2
asupra pacienților cu hipertrofie benignă de prostată (HBP), atât în faza acută,
cât și ulterior la 1 lună după vindecarea COVID-19, asupra simptomelor urinare,
și de a identifica elemente de predicție pentru apariția retenției acute de urină
(RAU).
MATERIALE ȘI METODE. Am evaluat toți pacienții de sex masculin
internați în cadrul Compartimentului de Urologie, infectați cu SARS-CoV-2 și
care au manifestat diferite grade de severitate a boli COVID-19. Toți pacienții
care au fost evaluați în cadrul studiului erau cunoscuți cu adenom de prostată
anterior infecției virale. Am colectat date despre starea de sănătate a pacienților,
anterior infecției COVID-19, precum și date referitoare la volumul prostatic,
rezidiuu vezical postmicțional (RVPM), valori serice PSA, valori ale scorului
IPSS (International Prostate Symptom Score) sau episoade de infecție urinară.
Toți pacienții au fost evaluați clinic, prin efectuarea tușeului rectal, ecografic,
prin efectuarea examinării abdomino-pelvine cu calculul volumului prostatic și
estimarea rezidiului postmicțional și, de asemenea, evaluarea prezenței
simptomatologiei urinare joase (LUTS) prin efectuarea scorului IPSS. Am
efectuat analiza statistică multivariată a datelor colectate în vederea identificării
unor corelații între simptomatologia urinară joasă și infecția COVID-19.
REZULTATE. Am înrolat în studiu 33 de pacienți cunoscuți cu adenom de
prostată. Vârsta medie a pacienților (±SD) a fost 71,85 ± 9,12 ani. Valoare medie
a scorului IPSS (±SD) ante și post COVID-19 a fost 11,76 ± 5,28 și, respectiv,
18,97 ± 7,99 (P < 0,001), valoarea serică PSA a fost 1,51 ± 0,9, respectiv 2,23 ±
1,43 ng/ml ( P < 0,001), în timp ce reziduul postmicțional a fost 12,97 ± 15,12 și
respectiv 32,7 ± 25.44 cmc (P < 0,001). După infecția COVID-19, 10 pacienți
(30,3%) au avut nevoie de sondaj uretro-vezical ca urmare a episod de retenție
acută de urină. În urma analizei statistice bivariate, am observat că valoarea
scorului IPSS pre și post-COVID-19, o prostată mare la tușeul rectal, valorile
serice PSA pre și post COVID-19 și RVPM post COVID-19 s-au corelat
semnificativ cu apariția RAU (P = 0,008, P = 0,002, P = 0,004, P = 0,033, P =
0,033 și respectiv P = 0,003). În urma analizei multivariate, am identificat ca
factor de predicție pentru retenția acută de urină scorul IPSS post COVID-19 (P
= 0,042).
CONCLUZII. În cadrul pacienților cu HBP, simptomatologia urinară joasă
a fost afectată negativ în urma COVID-19. Infecția cu virusul SARS-CoV-2 a dus
la creșterea valorilor PSA, scorului IPSS și a RVPM, ceea ce a avut ca urmare
modificarea conduitei terapeutice specifice adenomului de prostată.