Aspecte ale polimedicației

Rezumat

Utilizarea medicamentelor poate fi asociată, pe lângă efectele pozitive, și cu efecte secundare. Conceptul de polimedicație se referă la utilizarea mai multor medicamente simultan și, cu cât este mai mare numărul de medicamente utilizate, cu atât este mai mare probabilitatea apariției efectelor adverse în timpul tratamentului. Problemele datorate polimedicației, privind cauzele sau mecanismele, sunt considerate multifactoriale. Comportamentul incorect al pacienților față de recomandările medicului, cu privire la medicație, este denumit ca lipsă de aderență la terapia medicamentoasă.

Incidența polimedicației crește odată cu vârsta. Polimedicația poate fi mai întâlnită la unele categorii de pacienți cum sunt vârstnicii, pacienții cu nefropatii, cei cu patologie hepatică sau pacienții cu tulburări mintale etc. În mediul spitalicesc, polimedicația a fost considerată un factor predispozant în manifestarea problemelor legate de consumul de medicamente. Efectul polimedicației asupra intervențiilor chirurgicale, mai precis anesteziei, se referă la populația vârstnică supusă unei intervenții chirurgicale, având o tendință de creștere pentru următorii ani. Polimedicația pare să aibă un rol negativ în efectele interacțiunii medicament-medicament și asupra reacțiilor care pot apărea în perioada perioperatorie la pacienții cu risc crescut evaluați preoperator; în consecință, trebuie acordată o mare atenție evaluării atente a patologiilor asociate și adaptării personalizate a terapiei la pacientul vârstnic supus unei intervenții chirurgicale.

Medicii trebuie să trateze cu mare atenție pacienții care au polimedicație, în special vârstnicii, și este necesară colaborarea cu pacientul, începând cu schimbul de informații, selectarea, utilizarea și urmărirea terapiei. Implementarea corectă a unor astfel de măsuri poate avea un impact pozitiv asupra evitării sau minimizării efectelor secundare și complicațiilor medicamentelor utilizate în contextul polimedicației.