Fluxul de lucru complet digitalizat în serviciile de medicina dentara

Rezumat

Digitalizarea serviciilor de medicină dentară reprezintă una dintre cele mai
semnificative transformări din domeniul sănătății orale în ultimul deceniu. Articolul
explorează, dintr-o perspectivă managerială, modul în care implementarea unui flux
de lucru complet digitalizat influențează eficiența operațională, calitatea actului
medical și sustenabilitatea economică a cabinetelor stomatologice. Analiza se
bazează pe o cercetare comparativă între metoda tradițională și cea digitală de
realizare a restaurărilor protetice unidentare, cu accent pe parametri precum durata
tratamentului, precizia, satisfacția pacientului și costurile de implementare.
Rezultatele arată că fluxul digital reduce semnificativ timpii de lucru și crește
predictibilitatea, dar presupune investiții inițiale importante și o strategie
managerială bine fundamentată. Integrarea digitalizării în medicina dentară nu este
doar o schimbare tehnologică, ci și una organizațională, care redefinește relațiile
dintre timp, resurse și valoarea percepută de pacient.
CONTEXT ȘI OBIECTIVE
Transformarea digitală a serviciilor medicale reprezintă una dintre direcțiile
strategice esențiale ale managementului sanitar contemporan. În medicina dentară,
integrarea fluxurilor complet digitalizate – de la amprentarea intraorală la
fabricarea computerizată a restaurărilor – redefinește eficiența clinică, experiența
pacientului și sustenabilitatea organizațională. Scopul acestei lucrări este de a
evalua, din perspectivă clinică și managerială, impactul implementării unui flux de
lucru complet digitalizat în practica dentară, comparativ cu metodele tradiționale.
MATERIALE ȘI METODE
Studiul a fost realizat într-un cabinet stomatologic urban, utilizând tehnologie
CAD/CAM complet integrată (scanner intraoral, software de proiectare și unitate
CAM). Au fost comparate două grupuri de pacienți (n=20): 10 tratați prin flux
digital complet și 10 prin metode convenționale. Au fost analizați indicatori de
eficiență clinică (durata tratamentului, ajustări ocluzale), calitate tehnică (adaptare
marginală) și satisfacția pacientului, prin chestionar standardizat.
REZULTATE`
Fluxul digital complet a redus semnificativ timpul de tratament (1 vizită vs. 2–3
vizite convenționale) și numărul ajustărilor ocluzale. Gradul de satisfacție a
pacienților a fost superior pentru metoda digitală, datorită confortului procedural și
participării active în planul de tratament. Din perspectivă organizațională,
digitalizarea a optimizat documentarea, trasabilitatea și comunicarea
interprofesională, contribuind la eficiență operațională și sustenabilitate ecologică.
CONCLUZII
Adoptarea fluxului complet digitalizat în medicina dentară nu reprezintă doar o
inovație tehnologică, ci o transformare strategică a managementului serviciilor
stomatologice. Beneficiile asupra eficienței, calității clinice și satisfacției pacienților
justifică extinderea acestui model, cu condiția implementării sustenabile și a
formării continue a personalului.