Rezumat
Recuperarea neurologică reprezintă una dintre cele mai complexe și mai
îndelungate componente ale asistenței medicale contemporane, întrucât
urmărește restabilirea funcțiilor pierdute în urma unei leziuni a sistemului nervos
și reintegrarea persoanei afectate în viața familială, socială și profesională. Spre
deosebire de îngrijirea acută, în care accentul cade pe stabilizarea funcțiilor vitale,
procesul de neuroreabilitare se desfășoară pe parcursul a luni sau ani și depinde
în mod fundamental de participarea activă a pacientului și a familiei sale [1,2]. În
ultimul deceniu, cercetarea internațională a acordat o atenție crescândă rolului
educației terapeutice ca instrument de creștere a autonomiei, de prevenire a
complicațiilor și de îmbunătățire a calității vieții persoanelor cu dizabilitate
neurologică[3].
