Modificări în conectivitatea funcțională a stării de repaus într-un studiu folosind stimularea naturalistică

Rezumat

Stimularea naturalistică a avut o influență crescândă asupra neuroștiințelor cognitive în ultimul deceniu. Mai multe studii au folosit stimularea naturalistică pentru a investiga dinamica conectivității în condiții patologice sau la copiii sănătoși pentru studierea creierului în curs de dezvoltare. Cu toate acestea, se știe puțin despre schimbările de conectivitate în timpul vizionării unui film într-o populație adultă sănătoasă. Scopul nostru este de a delimita tiparul potențial de conectivitate dinamică a creierului sănătos și matur în timpul vizionării de filme ȋn mod natural, comparativ cu starea de repaus completă. Într-un studiu observaţional de gen serie de cazuri, unsprezece voluntari adulți sănătoși, fără antecedente de boli psihiatrice sau neurologice, au fost expuşi la două achiziții de imagistică eco-planară prin rezonanță magnetică. În timpul primei achiziții li s-a cerut să stea relaxaţi cu ochii închiși, iar în timpul achiziției ulterioare au urmărit un clip cu mișcări lente ale corpului uman. Analiza componentelor independente a furnizat componente neuronale care au fost ulterior supuse analizelor intra și inter-rețea. Am constatat o creștere semnificativă a conectivității intra-rețea în timpul vizionării filmelor pentru rețelele vizuale extrastriate și pentru rețelele vizuale posterioare. Analiza inter-rețea a arătat că, pentru perechea vizuală extrastriată și primară, conectivitatea a fost mai mică în timpul vizionării filmului comparativ cu starea de repaus. De asemenea, am constatat o decuplare semnificativă între nodul anterior al rețelei Default mode și rețeaua somatosenzorială secundară în timpul vizionării filmului. Aceste descoperiri sugerează o segregare vizuală mai mare a rețelei în timpul vizionării de filme, pentru a sprijini procesarea stimulilor complecşi. Decuplarea rețelei somatosenzoriale secundare de rețeaua Default mode anterioară în timpul vizionării filmului sugerează o segregare a funcției somatosenzoriale și rolul său important în procesarea informațiilor prin observarea mișcărilor naturale ale altor persoane. Investigarea imagistică a rețelelor majore ale creierului poate contribui la identificarea timpurie a riscului dezvoltării de tulburări psihiatrice, facilitând astfel prevenţia.