Rezumat
Cheltuielile cu medicamentele se situează pe un trend ascendent. În ultimii ani, pe această piață au fost introduse produse farmaceutice foarte costisitoare, sporind astfel îngrijorările decidenților privind accesul pacienților la noile tratamente dar și sustenabilitatea sistemelor de rambursare din fonduri publice. În ciuda multitudinii de instrumente de control al cheltuielilor publice cu medicamentele, soluțiile alese trebuie să țină cont de o serie de informații și factori pentru a putea asigura atât un acces echitabil consumatorilor în nevoie, cât și un echilibru bugetar acceptabil. În România, cheltuielile cu medicamentele gratuite și compensate au reprezentat în ultima decadă între 15% și 25% din FNUASS, conform rapoartelor anuale ale CNAS, în timp ce medicamentele au ajuns la o pondere de aprox. 26% din totalul cheltuielilor pentru sănătate. Pentru a putea face față nevoilor pacienților, dar și provocărilor, presiunilor considerabile ale sectorului farmaceutic, este necesară cunoașterea aprofundată și alegerea rațională informată a acelor mecanisme care permit limitarea cheltuielilor publice cu medicamentele la nivelul fondurilor disponibile în funcție de nevoile prioritizate și fără a împiedica, totuși, accesul legitim la inovație.