Rezumat
Planificarea și reacționarea la o serie de consecințe posibile în urma apariției unui nou virus gripal A este complexă. Aceste virusuri se pot răspândi rapid și exploziv în toată lumea, la fel ca și în pandemiile de gripă din 1918, 1957, 1968 și 2009 [1,2]; provoacă focare limitate, cum ar fi varianta gripei A (H3N2) (H3N2v) în Statele Unite asociate cu târgurile agricole în lunile de vară ale anului 2011, 2012 și 2013 [3]; sau continuă să provoace transmiterea limitată a virusului de la om la om, cum ar fi virusul gripal A (H5N1) și virusul gripal A (H7N9) în Asia [4,5]. Mai mult, noile virusuri gripale A, chiar și atunci când sunt transmise întrun cadru închis, nu duc întotdeauna la o pandemie, cum ar fi focarul de gripă A (H1N1) din 1976 în Fort Dix, New Jersey și focarul H3N2v 2011-2013 în Statele Unite [3,6]. Identificarea și răspunsul la această gamă largă de situații necesită cadre sistematice care descriu evoluția evenimentelor; cântăresc riscul apariției și potențialul impact asupra sănătății publice a noului virus; evaluează potențialul transmisibilității, a rezistenței antivirale și gravității bolii; și poate fi utilizat pentru a dezvolta decizii sensibile la timp cu privire la intervenții (de exemplu, măsuri de atenuare a efectelor asupra comunității, contramăsuri medicale și vaccinuri). Cadrele de pregătire și răspunsuri oferă o bază comună pentru planificarea în diferite jurisdicții și asigură transparența deciziilor luate și acțiunilor luate.
S-au înregistrat progrese semnificative în dezvoltarea planurilor de pandemie, precum și a cadrelor de pregătire și de răspuns în deceniul trecut. Eforturile Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), CDC, alte agenții guvernamentale din SUA și jurisdicțiile de stat și locale au abordat planificarea pregătirii pandemiei. Lecțiile privind lacunele din cadrele de luare a deciziilor în privința gripei din SUA au devenit evidente cu fiecare eveniment și exercițiu [7]. Apariția recentă a bolii umane cauzată de H3N2v în Statele Unite [3] și H7N9 în China [5] a demonstrat necesitatea alinierii documentelor și cadrelor existente într -un instrument util care poate fi folosit pentru a ghida eforturile de planificare și răspuns.