Managementul tulburărilor metabolice la femei diagnosticate cu sindrom premenstrual

Rezumat

Managementul sindromul premenstrual (PM) începe de la momentul stabilirii diagnosticului, care aduce o combinaţie de acuze autoraportate în raport cu fazele ciclului menstrual adiţional cu excluderea alor cauze precum cele tiroidiene sau patologiile psihiatrice, care, de fapt, ar putea fi suprapuse la anumite persoane, de unde şi importanţa clarificării multidisciplinare ce este, de altfel, obligatorie. Multiple mecanisme sunt implicate în PM, precum variaţiile hormonilor ovarieni, elementele neuroendocrine, neurotransmiţătorii centrali, anomalii ale axei uter-chemokine-creier, studiile genetice şi epigenetice ale PM având încă rezultate contradictorii. Noi date sugereză că PM este asociat cu patologii cardio-metabolice precum hipertensiunea arterială (HTA) sau obezitatea, care, independent de PM, afectează un număr mare de persoane, inclusiv la adultul tânăr. Acesta este o revizie a literaturii de tip narativ. Date recente sugerează că aproximativ una din zece persoane cu PM asociază HTA. În ciuda nivelurilor bazale normale ale tensiunii arteriale, simptomele legate de ciclul menstrual se corelează cu valori mai mari ale TA (medie, sistolică, diastolică) în timpul fazei luteale versus foliculare. Variabilitatea lunară a TA este asociată cu simptomele PM via rigiditate arterială sau efecte estrogenice asupra sistemului renină-angiotensină-aldosteron. La femeile cu PM diagnosticate cu HTA refractară, TA se ameliorează la adăugarea de SSRI (inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei), aceștia reprezentând prima linie de terapie în managementul tradiţional al PM. Un studiu a identificat că PM este asociat cu riscul de a dezvolta HTA (hazard ratio = 1,4, CI 95%: 1,2-1,6), independent de vârstâ, statutul de fumător şi indicele de masă corporală. Privind PM şi profilul glucozei, există date puţine publicate. Câteva studii cu număr mic de pacienţi au reliefat diferenţele dintre glucoză şi insulină de-a lungul ciclului menstrual la femeile cu PM. Modificările de apetit alimentar fac parte din spectrul PM. PM apare mai frecvent la femeile cu obezitate, dar nu toate studiile susţin această informaţie. Este încă un subiect deschis dacă femeile cu PM sunt mai des asociate cu patologii cardio-metabolice sau acestea se suprapun din cauza prevalenţei mari în populaţia generală. Dar, în zilele noastre, este esenţială înţelegerea elementelor cardio-metabolice la femeile cu PM, din moment ce societatea modernă este orientată spre un management mai bun al acestor patologii ce afectează calitatea vieţii.