Protocoale de practică medicală. Experiența spitalelor din România

Rezumat

Standardizarea practicii medicale este necesară pentru asigurarea unor îngrijiri medicale eficace și de calitate, iar pentru spitale, implementarea protocoalelor de practică devine uneori o sarcină destul de laborioasă și consumatoare de resurse, fiind adeseori impracticabilă datorită unor verigi lipsă pentru punerea în practică a acestui deziderat.

SCOPUL STUDIULUI a fost de a analiza protocoalelor de diagnostic și tratament pentru 20 dintre cele mai frecvente patologii tratate la nivelul unor spitalelor pilot din România.

REZULTATE. Practica medicală analizată la nivelul spitalelor pilot din cadrul proiectului CAPESSCOST este în foarte mică măsură procedurată prin protocoale de practică bine structurate, care să conțină aspecte relevante și adaptate la specificitățile de la nivel local. Spitalele aleg, mai degrabă, să preia în cadrul protocoalelor proprii, fără nicio adaptare, informațiile din ghidurile de referință naționale sau internaționale.

CONCLUZII. Pentru uniformizarea practicii și stabilirea unor standarde de cost pentru patologiile selectate și nu numai, este necesar un model (referință) de protocol de diagnostic și tratament pentru spital, pe tipuri de spitale, cu o structură de bază care să fie completată corect și adecvat de către toate echipele de elaborare, după o metodologie tipică, care să incudă trasee clinice și nivelul de resurse consummate pentru fiecare traseu. În același timp, se impune un cadru de reglementare care să stimuleze și să promoveze standardizarea practicii medicale în rândul actorilor principali din sectorul medical spitalicesc, o primă recomandare, în acest sens, referindu-se la includerea practicii de elaborare și implementare a protocoalelor de practică ca instrument obligatoriu de management spitalicesc.