Rezumat
Îngrijirea persoanelor cu dizabilități presupune o complexitate crescută a
intervențiilor medico-sociale, fiind profund influențată de calitatea relației
interumane dintre profesioniști și beneficiari. În acest context, comunicarea
eficientă nu reprezintă un simplu instrument operațional, ci un pilon esențial al
actului terapeutic și al îngrijirii holistice, în măsură să influențeze direct percepția
calității serviciilor, gradul de cooperare al pacientului și rezultatele procesului de
reabilitare.
